Pe varf de munte


Ai trait sau re-trait de curand sentimentul de libertate pe campul verde, pe plaja aurie sau pe varf de munte? Cu ce ai asocia claritatea cerului albastru din mijlocul lunii iulie? Cand ti-ai limpezit ultima data mintea , intins pe iarba, nu departe de paraul rece?

Mi-e dor de munte. Mi-e dor de natura. Mi-e dor sa plec, departe, aproape, nu conteaza. Mi-e dor sa ma intorc, acasa. Sau, aproape acasa.

E o viata nebuna, pana si la Cluj. Pana si Tu esti nebun. E o viata agitata, dar la fel de agitat esti si Tu, cateodata…

Astept duminicile cu parfum de primavara, in care ne trezim tarziu, in care tu esti un copli, in care eu sunt si mai copila. Astept zilele senine, in care arunc pe mine o rochita si nu imi mai este teama de frig, de zapada, de gheata, de intuneric.

Ador diminetile in care zambesti, imi zambesti. Ador diminetil in care tu pleci si eu mai raman, ador cand eu plec si tu mai ramai. E o experienta frumoasa, esti o experienta frumoasa. Exact ca o plimbare intr-o padure. In unele locuri frumoasa, senina si calma, in unele plina cu nori, frunze uscate si zgomot ciudat. Cand cu soare cand cu ploaie.

Vorbesc despre munte, dar tie iti place marea. In care eu sunt sirena si tu capitanul, de vas, urias si puternic. In povestea noastra ma regasesti cand marea este calma si ma salvezi cand ea devine agitata. Sirena te place, cu tot cu ajutoare, in preajma ta devine agitata dar o calmezi tinand-o in brate, strans si pana dimineata. Nu stiu daca o faci voluntar sau involuntar, nu stiu daca iti face bine sau este doar o scapare, nu stiu daca e placere sau daca este evadare.

Vorbesc despre sirena si capitan, dar de fapt suntem o printesa si un print, ascunsi in padure, de frica altora, ne ascundem ca sa ne fie mai bine fiindca lumea din jur nu ne vrea impreuna. Mai tii minte, asta mi-ai povestit intr-o noapte. Atunci am adormit repede, dar nu de la poveste, ci sa caut broscoiul care ne poate salva si ne poate transforma in doi oameni normali, ne va transpune in zilele noastre, aici in lumea reala. Eu nu vreau sa traiesc in padure, nu vreau sa fiu printesa si nu vreau ca tu sa fii print.

Ma uit la camera ta, la peretele gol, la geamul gol, la patul dezordonat, la apa de langa pat, la crema de maini de pe noptiera ta, la crema de ochi pe partea…mea. La haina aruncata pe pat, la pantofii aranjati langa dulap, la cd-urile mele de pe birou si la parfumul cu care te-ai dat. Azi dimineata. La cartea lui Jamie Oliver, pe care am pus-o la loc de cinste, la vedere si din care vreau sa-ti gatesc. Ma uit la o bancnota de 1 leu, uitata langa televizor, si ma trezesc. Imi aduc aminte ca nu am bani, ca trebuie as fac ceva, ca am datorii, ca am treaba. Ma uit la ceas, e inca devreme, mai stau putin. Imi place aici, ma simt bine, e liniste, e cum vreau eu sa fie.

Zilele cu tine sunt un fel de traseu de munte, cateodata simt iarba pufoasa cateodata ma regasesc pe stanca alunecoasa. Nu stiu nici drumul nici destinatia. Nu am directii, nu am ajutoare, nu vad sageti pe copaci si nu am mancare. Ma iei din cand in cand de mana, alteori uiti de mine. Imi transmiti un amalgam de sentimente, intre liniste si frica, intre siguranta si nesiguranta. Chiar si asa, imi este bine.



Poate gasesc formula magica despre care ai vorbit aseara, iar atunci…Cerul se va limpezi si curand vom sta pe iarba.

http://www.youtube.com/watch?v=jDIfx1AuPek&feature=related