Am impresia ca incet-incet acest blog va deveni unul cu tenta Emo-tional, desi am un background mai mult decat mov. Sincer? Pana si eu m-am saturat de aceasta stare…dar ajutata de prietena mea draga (a terminat facultatea de psihologie si trebuie sa recunosc ca are o putere de convingere de ma lasa fara cuvinte, iar partea buna este ca ma aduce ori de cate ori este necesar la suprafata. ) incep sa revin cu mare forta de la 300m de sub apa, unde ma localizam pana acum. Dar, cum spune si Ea, acum depinde doar de mine, de “forta motorului meu interior”(sper sa fie diesel si tractiune fata sau 4x4) daca va rezista pana ajungem la suprafata, sa nu fiu prea optimista si sa-i spun mal…
Am facut o scurta “analiza” a evolutiei acestui blog. Foarte interesant, m-am si bine dispus dar m-am si intrista, un amalgam de sentimente m-au cuprins, parca as fi vazut viata mea in titluri, poze si scrieri. Totul a durat cam 20 de minute. Trist, nu? Si Doamne, ce trairi au fots, si cat de lungi mi s-au parut, mai ales atunci cand mi-a fost greu si ce repede s-au consumat momentele frumoase. Astept cu nerabdare sa postez ceva cu iz de fericire, multumire…chiar astept. Parca sunt mai draguta cand scriu…funny, let’s say :-)
Important este ca am localizat problema!, acum ar trebui sa gasesc si solutia la ea. Nu ? Nu exista problema fara rezolvare…asa am citit, cel putin (nu prea am fost buna la mate, cred ca de asta nu ma prind de rezolvarea –unor- probleme).
Stiti la ce ma gandesc? Ori sunt eu prea slaba (desi ma-ndoiesc..) ori viata asta chiar imi pune bete-n roata. Cred ca sunt un fel de “fiinta tanara numai buna pentru testele lui peste”, gen: cat rezista, cum reactioneaza, ce se-ntampla daca si ce metoda de scapare va aplica.
De ce este asa usor sa rezolvam problemele altora, sa le dam solutii, sa le spunem ce e bine si ce nu, cum ar trebui sa procedeze in anumite situatii etc si de ce dracu e asa greu sa te rezolvi pe tine, adica com’ on…nu e corect…
Doamne, as avea atatea de facut si uite cu ce imi pierd eu timpul pretios..stand si analizand, cum, de ce si mai ales de ce nu. Iar dupa asta nu mai pot sa adorm fiindca ma simt vinovata ca s-a dus ziua si nu am fost deloc activa, productiva si …fericita. Sa nu va prind ca faceti aceeasi prostie! Stilul meu de viata deocamdata este de modul “Asa Nu!”
Magic Fm tine cu mine :-) in loc de melodii siropoase (mai ales cea cu Promise Me- Beverly Craven, care ma face sa plang chiar daca sunt dupa morcovi la magazinul de pe colt) au pus Shaken Stevens, buuun :-). Ma gandesc ca trebuie sa vizionez iar filmuletul cu “The Secret”, problema e ca la mine are efect doar pe moment, a doua zi deja imi trece toata nebunia cu movul si increderea asta fixata in creier.
In rest nu va dau alte informatii concrete, nici profesionale (ahamm) si nici personale (ahamm x 2) decat sa aberez (desi cu gandul asta a pornit acest post) mai bine stau in banca mea si …astept, what else :-).
Doamne cat as vrea sa conduc, sa plec atat departe, dar atat de departe..as asculta toate piesele care iti dau sentimental acela de condus, de adrenalina, as lasa geamul jos pe partea mea, as savura o tigara si as trai la maxim fiecare curba. De fapt stiu ce inseamna departe pentru mine, nu m-as opri pana la Balvanyos, Secuime. Da, asta e destinatia finala. Trebuie neaparat sa ajung acolo cat de curand…
Va scriu dupa ce ma-ntorc :-)
Andrea
