Ma apuc de un nou post. Da, simt nevoia sa-mi exprim si in scris frustrarile, nervii, neajunsurile si toate cele.
Mai, n-am mai scris nimic in ultima perioada, pe meleagurile astea natale sunt multi care scriu, si scriu fain ma. Nu mi-am permis sa “astern” multe ganduri ca cine stie, poate poate ma premiaza vreun blogger din top 3 cu un frumos premiu cu titlul “ASA NU!”. Evident! – pentru asta obligatoriu se va organiza un eveniment, fastuos sau nu, cu voluntari-muuulti, locatie misto, un PR bun si un badge glossy, ¼ din A4.
Ahh, si comunicate de presa, trimise la cele mai importante publicatii din oras si publicate de ziarele unde cunosti pe cineva. Dar asta nu este o problema, lumea din Cluj este extreme de prietenoasa, unii au chiar mai multi prieteni decat locuitorii Transilvaniei. Dar asa se face business, spun/cred (iarasi) unii...Si eu sunt foarte sociabila (cand am chef) dar asa multi prieteni inca….ok, o las balta. Suspans :)
Presimt ca va fi un post lung (de fapt cam toate-s asa), dar as vrea sa adun aici toate-asa zisele frustrari, sa nu mai rabufnesc in birou, ca nah, sunt eu draguta pana la un moment dat dar nu stiu cat mai tine. As vrea sa adopta o atitudine mai zen (pentru asta mi-am si cumparat o carte, dada), maaai “silentioasa” sa spunem, inainte sa primesc un hi5 pe ceafa. sau o vorba draga cu “mai incet, Andrea!” sau "Calmeaza-te, femeie!!".
Cica am o voce stridenta (cand nu vreau sa fie sexy si convingatoare, of course) si vorbesc mult, spune colegul meu G. Ba, dar macar ii fac sa rada. Si nu numai pe colegi. Si pe clienti, potentiali clienti, participanti la trafic, pietoni, barmani, ospatarite (cu astea e mai greu ca-s reticente, speriate), paznici, turisti, batrani, muncitori, vecini, tipul de la pompa, pana si pe cei care stau la coada pentru mici de la Kaufland (apropos, niciodata nu am crezut ca sunt in stare sa mananc asa multi mici, pe bune, am crezut ca sunt o frantuzoaica innascuta, dar nu frate, eu bag mici cateodata si dimineata cand ajung la birou. Este un dezavantaj c.l.a.r sa ai birou in apropiere de Kaufland) . Desigur, am si o dilema in ceea ce priveste rasul sau zambetul lor: sunt chiar “that good” sau ma fac de kkt? Voi sa-mi raspundeti. Ideea este ca totul este spontan, firesc si face parte din caracter, amu’ nu cred ca as fi chiar de….in fine. I can live with that! :)
So, am o problema cu urmatoarele “aspecte” ale vietii:
- business murdar
- bogatie peste noapte
- prostie, muuuulta prostie
- femei la volan si taximetristi
- tarani (si nu aia cinstiti de la tara!)
- politica/politisti
- emisiunile tv de kkt (ohh, si cate sunt)
- concurenta neloiala
- cu cei care se cred “cool maaaan” si de fapt sunt vaaaaarza, doar ca sunt atat de cool (in sensul de “linistiti”) incat nici nu-si dau seama ca sunt prosti
- cu femeile care nu traiesc pe planeta Pamant si ne iau oxigenul, nervii si barbatii aiurea
- cu persoanele care nu au nicio vaga idée cu ce se mananca munca (M-U-N-C-A!!!) dar isi permit niste arogante pe care cei care au un job decent (si aici ma refer la un job super bine platit) nu isi permit (si nu din cauza timpului) si se mai si mira…ooohhh, da nu pleci draga din tara in concediu? Vaaaai. Vaaai de curu’ tau. Zic eu. Just my humble and sweet opinion. Ahh, apropos de plecat din tara…astia sunt cei care nu stiu exact daca DJ la numarul de inmatriculare inseamna DEJ sau DOLJ, dar stiu precis cat e o cafea la JW Marriot Bucharest sau aprox. cat trebuie sa stai la un check-in catre Saint Tropez si ce modele de bikini se poarta anu’ asta, ca daaaah, la anu’ nu-i mai poti purta ca doar ai facut album pe facebook cu titlu “ summer 2011”. Nu, nu se cuvine. Ce dreq.
- Un tip nou de la starbucks, care face ca (virgula) cafeaua zilei sa-ti faca viata si mai amara, ii propun sa-si gaseasca alta vocatie sau vor pierde un client (nesemnificativ :-) )
- si mai am sa zicem o ultima si mica problema cu voluntarii. Bai fratilor, cum faceti ca nu aveti job (voluntariat nu este egal din cate stiu cu un job cat de cat platit) dar stati in chirii, aveti Ipad sau Imac, masina, bani de iesit non-stop si smartphone-uri de la HTC diamond in sus. Si nici nu aveti fata de copiii intretinuti de acasa. Daca e o reteta clara o vreau si eu. Mi-ar placea s-o lalaiesc toata ziua prin piata muzeului (daa, atunci mi-ar placea si mie ca toooot orasul sa fie pietonal, ma doare-n bascheti/tenisi). Sincer. Un badge si un tricou personalizat cu sigla evenimentelor pot sa port si eu (daca trebuie o stramtam la polus la stil)
Off, cate si mai cate. Si voi asa sunteti cu viata asta sau ma consum eu mai mult, adica cam cat voi toti la un loc?
G. zice ca-s putin nebuna si ca imi pierd nervii pentru niste chestii care chiar nu merita si pe care (cel mai important si probabil) nu am cum sa le schimb. De ex. condusul taximetristilor, guvernul si mentalitatea clientilor. Cateodata as vrea sa fiu si eu papusa Barbie cu BMW de pe terasa V. sau macar o alta bunatate blonda cu parul dat cu placa din ceramica (cica nu arde asa tare parul :-) ) dar nu pot, asa m-a facut mama. Mama asta draga care vorbeste mult (mai ales dimineata) si doarme ca un iepuras (ca sa fie si ceva de bine, dulce si frumos). Desi, din cate am citit, Stephen Covey nu e de acord cu partea “asa m-a facut mama” Vedem.
P.S. fac apel la populatie. Am primit niste commenturi dragute la posturile anterioare, s-a semnat cu “a friend”. V-am zis ca sunt tare prietenoasa de la un timp asa ca nu mi-am dat seama (cu scuzele de rigoare) despre cine e vorba. Dar daca e “a friend” se va “autosesiza”. Prin aceasta cale ii trimit un “puszi de la Ardeal”.
P.S. #2 ati observat ca nici n-am pomenit de barbati :-)?
Sa ne auzim cu bine copii! Conduceti prudent, you never know cand primiti un claxon de la subsemnata :)
Andrea G.
