Au trecut deja cativa ani de cand am acest blog. 3 mai exact. Ar fi timpul sa ma adaptez schimbarilor, nu? (daca tot am citit cartea “ who moved my cheese” ce naiba :)) Intre timp am mai si crescut, zic eu, deci numai bine. Pa-Pa blogspot, Hello…..ehh, vad eu.
N-am chef sa fac rezumat despre ceea ce am scris, despre ce n-am scris, cui m-am adresat si cine m-a citit. Si oricum, nu va intereseaza/priveste s.a.m.d. Ideea e ca s-a nascut dintr-o dezamagire, s-a transformat intr-un spatiu virtual unde mi-am “asternut” frustrarile iar intr-un final s-a dovedit a fi un test. Un test personal pe care l-am trecut, iar acum pot sa ma apuc de ceva mai serios. Ooooh da. Si acum, daca nu as fi o persoana cu capul pe umeri, si care recunoaste cam care este nivelul ei, ar trebui sa scriu ceva de genu: Watch out! Pregatiti-va, UUU ce urmeaza. Suurpriiizaa. KKT!!
Una peste alta, m-a cuprins dorul de Bucuresti. Mi-e dor de un oras maaare in care nu cunosc povestea fiecaruia, in care nu-mi cunoastea mai nimeni povestea, in care pot sa fac ce vreau, cand vreau, cu cine vreau. Pot sa urlu, sa plang, sa zbier, sa injur, sa, sa, sa.
Desi am avut mare noroc cu acest ultim an petrecut acasa. Repet. Am cunoscut o gramada de oameni fain, lucrez intr-o echipa faina si am invatat enorm de mult, dar parca simt nevoia sa evadez inca 4 ani undeva, departe. Asa sunt eu, daca nu fac schimbari majore din cand in cand innebunesc si nu mai functionez la parametri normali. Simt si stiu ca asta urmeaza. Nu curand, dar urmeaza. I know, I trust my feelings.
Am un talent de a jongla cu subiectele de discutii. Oare asa fac si cu clientii mei? Nu ar trebui. Nu de asta am pierduti nopti intregi pentru a citi carti sau zile intregi de a merge la traininguri. Dar na, ce mai conteaza asta, dupa cum vad nimic nu mai e cum a fost. Acum poti fi stomatolog chiar daca ai diploma de apicultor, pot fi patron chiar daca esti taran (ma rog asta nu este foarte relevant), poti fi avocat chiar daca ai terminat sport, poti fi consultant de business (vad ca a luat amploare si e un MUST BE!) chiar daca nu stii cum se scrie B-U-S-I-N-E-S-S. Pana la un moment dat m-au amuzat aceste personaje, doar ca de ceva timp intalnesc mai multi de astia decat ii vad pe ai mai, desi, stam in aceeasi casa. Radeam cand zicea Mircea Badea ca in tara asta toti sunt experti si specialisti, dar chiar asa e. Am sute de carti de vizita cu:
- expert contabil
- specialist in marketing
- specialist in PR
- expert in social media
- expert in ale (a)facerii
Culmea! Toti au maxim 25 de ani. Sa m**i TU!! Cum dracu reusiti sa acumulati atatea cunostine, sa ajungeti la un asa nivel de “expertiza” intr-un timp atat de scurt. Mai ales ca totul e intr-o super schimbare si nu-i mai dam de capat. Zilnic apar sute de carti cu tehnici noi care dau peste cap tot ce ai invatat pana acum (mai ales in pr, marketing), zilnic apar alte si alte aplicatii, platforme cu care trebuie sa fii la curent. Si stiti ce e super amuzant, ca nici unul dintre “mega inteligentii” de mai sus nu lucreaza pentru cineva, sunt freelancer-i si free like fu**n’ birds. Pardon, sunt totusi legati/abonati/fidelizati de anumite locatii din oras unde “plug in za” laptop si “order” o cafea si “se dau cu placa” aka navigheaza pe….voiala- facebook. Macar de-ar “zbura” pe niste site-uri care au vreo legatura cu domeniul lor de (ne)activitate. Dar nu, dom’le. Pe facebook.
Nu ma intelegeti gresit, nu generalizez, sunt cateva persoane pe care intr-adevar le admir, nu dau nume ca nu-i frumos, eu zic ca e mai frumos ca le-am zis cand ne-am vazut si le mai zic cand ne vedem. Sunt oameni tineri, frumosi, muncitori, documentati. Ei muncesc si au muncit pentru tot ceea ce au realizat si vor realiza. Altii nu frate, vorbesc, “invoca” avioooooaane, multe avioane care de obicei aterizeaza chiar dupa ce au decolat. Si sunt asaaa de mandri de ei. Cum, cum??? Ma, m-am saturat de oameni de genu. Jur. Si, cand la sfarsitul zilei imi dau seama ca nu pot sa schimb nimic, ba, ma intristez. Rau de tot.
Revenind la cartile de vizita. La un moment dat o prietena, care intamplator are si un business mi-a zis ca a renuntat sa-si mai scrie functia pe cartea de vizita pentru ca oamenii reactioneaza si actioneaza in functie de asta. Chiar asa e. Recunosc, cand primesc o carte de vizita cu functia de: director general, business partner, managing partner, DA MA! am niste pretentii, adica ma gandesc ca wow, in sfarsit putem purta o conversatie de tip business, eleganta, concreta, putem sa negociem pana la sange dar frumos….dar ramai tampit cand gasesti altceva, altcineva in spatele functiei. De cele mai multe ori (cazul meu): tarani, prosti, oameni care nu au nici macar habar ce inseamna FUNCTIA lor. Cunosc cazuri concrete, din pacate.
Avand o clipa de creativitate :-)))) ma gandesc ca in curand vom avea si functii de:
- Hiper-Super Leader
- THE ultimate LEADER
- Mega-Manager
- Ingerul tau pazitor in afaceri ( aici deja suntem aprope cu Business angel-u’) :)
Si uite cum mi-am “asternut” iar frustrarile.
Un weekend cu artificii, cum zicea un fost coleg.
Andrea, fara functie :-)
N-am chef sa fac rezumat despre ceea ce am scris, despre ce n-am scris, cui m-am adresat si cine m-a citit. Si oricum, nu va intereseaza/priveste s.a.m.d. Ideea e ca s-a nascut dintr-o dezamagire, s-a transformat intr-un spatiu virtual unde mi-am “asternut” frustrarile iar intr-un final s-a dovedit a fi un test. Un test personal pe care l-am trecut, iar acum pot sa ma apuc de ceva mai serios. Ooooh da. Si acum, daca nu as fi o persoana cu capul pe umeri, si care recunoaste cam care este nivelul ei, ar trebui sa scriu ceva de genu: Watch out! Pregatiti-va, UUU ce urmeaza. Suurpriiizaa. KKT!!
Una peste alta, m-a cuprins dorul de Bucuresti. Mi-e dor de un oras maaare in care nu cunosc povestea fiecaruia, in care nu-mi cunoastea mai nimeni povestea, in care pot sa fac ce vreau, cand vreau, cu cine vreau. Pot sa urlu, sa plang, sa zbier, sa injur, sa, sa, sa.
Desi am avut mare noroc cu acest ultim an petrecut acasa. Repet. Am cunoscut o gramada de oameni fain, lucrez intr-o echipa faina si am invatat enorm de mult, dar parca simt nevoia sa evadez inca 4 ani undeva, departe. Asa sunt eu, daca nu fac schimbari majore din cand in cand innebunesc si nu mai functionez la parametri normali. Simt si stiu ca asta urmeaza. Nu curand, dar urmeaza. I know, I trust my feelings.
Am un talent de a jongla cu subiectele de discutii. Oare asa fac si cu clientii mei? Nu ar trebui. Nu de asta am pierduti nopti intregi pentru a citi carti sau zile intregi de a merge la traininguri. Dar na, ce mai conteaza asta, dupa cum vad nimic nu mai e cum a fost. Acum poti fi stomatolog chiar daca ai diploma de apicultor, pot fi patron chiar daca esti taran (ma rog asta nu este foarte relevant), poti fi avocat chiar daca ai terminat sport, poti fi consultant de business (vad ca a luat amploare si e un MUST BE!) chiar daca nu stii cum se scrie B-U-S-I-N-E-S-S. Pana la un moment dat m-au amuzat aceste personaje, doar ca de ceva timp intalnesc mai multi de astia decat ii vad pe ai mai, desi, stam in aceeasi casa. Radeam cand zicea Mircea Badea ca in tara asta toti sunt experti si specialisti, dar chiar asa e. Am sute de carti de vizita cu:
- expert contabil
- specialist in marketing
- specialist in PR
- expert in social media
- expert in ale (a)facerii
Culmea! Toti au maxim 25 de ani. Sa m**i TU!! Cum dracu reusiti sa acumulati atatea cunostine, sa ajungeti la un asa nivel de “expertiza” intr-un timp atat de scurt. Mai ales ca totul e intr-o super schimbare si nu-i mai dam de capat. Zilnic apar sute de carti cu tehnici noi care dau peste cap tot ce ai invatat pana acum (mai ales in pr, marketing), zilnic apar alte si alte aplicatii, platforme cu care trebuie sa fii la curent. Si stiti ce e super amuzant, ca nici unul dintre “mega inteligentii” de mai sus nu lucreaza pentru cineva, sunt freelancer-i si free like fu**n’ birds. Pardon, sunt totusi legati/abonati/fidelizati de anumite locatii din oras unde “plug in za” laptop si “order” o cafea si “se dau cu placa” aka navigheaza pe….voiala- facebook. Macar de-ar “zbura” pe niste site-uri care au vreo legatura cu domeniul lor de (ne)activitate. Dar nu, dom’le. Pe facebook.
Nu ma intelegeti gresit, nu generalizez, sunt cateva persoane pe care intr-adevar le admir, nu dau nume ca nu-i frumos, eu zic ca e mai frumos ca le-am zis cand ne-am vazut si le mai zic cand ne vedem. Sunt oameni tineri, frumosi, muncitori, documentati. Ei muncesc si au muncit pentru tot ceea ce au realizat si vor realiza. Altii nu frate, vorbesc, “invoca” avioooooaane, multe avioane care de obicei aterizeaza chiar dupa ce au decolat. Si sunt asaaa de mandri de ei. Cum, cum??? Ma, m-am saturat de oameni de genu. Jur. Si, cand la sfarsitul zilei imi dau seama ca nu pot sa schimb nimic, ba, ma intristez. Rau de tot.
Revenind la cartile de vizita. La un moment dat o prietena, care intamplator are si un business mi-a zis ca a renuntat sa-si mai scrie functia pe cartea de vizita pentru ca oamenii reactioneaza si actioneaza in functie de asta. Chiar asa e. Recunosc, cand primesc o carte de vizita cu functia de: director general, business partner, managing partner, DA MA! am niste pretentii, adica ma gandesc ca wow, in sfarsit putem purta o conversatie de tip business, eleganta, concreta, putem sa negociem pana la sange dar frumos….dar ramai tampit cand gasesti altceva, altcineva in spatele functiei. De cele mai multe ori (cazul meu): tarani, prosti, oameni care nu au nici macar habar ce inseamna FUNCTIA lor. Cunosc cazuri concrete, din pacate.
Avand o clipa de creativitate :-)))) ma gandesc ca in curand vom avea si functii de:
- Hiper-Super Leader
- THE ultimate LEADER
- Mega-Manager
- Ingerul tau pazitor in afaceri ( aici deja suntem aprope cu Business angel-u’) :)
Si uite cum mi-am “asternut” iar frustrarile.
Un weekend cu artificii, cum zicea un fost coleg.
Andrea, fara functie :-)
